Privesc la lumea ce mă înconjoară,

Ascult la radio, citesc şi prin ziare

Şi mă întreb nu ştiu a câta oară:

Isus în grija oare ne mai are?

După aproape-un veac de puşcărie

Atâta libertate-am căpătat,

Că făceam ideal din orice porcărie,

Şi-n Dumnezeu cu piatra mai n-am dat.

Din pozele mai multor desfrânate

Ce au picioarele lungi şi sân înbietor

Cohorte-ntregi de ele nu se pot desparte,

Luându-le drept călăuze-n viitor.

Războinicul care-şi ascute lancea,

Şi-n naţiuni întregi şi-o aţinteşte,

Acela cică făureşte pacea,

Dar n-ai ce face; taci cum tace-un peşte.

Toate acestea sunt în preajma noastră

Să le aplic îmi vine foarte greu,

Şi înţeleg, se pare, doar atâta:

Apocalipsa-i doar pentru poporul meu

O, ţara mea, demult mă chinuie un «of»

Văzând cum unii îţi urzesc căderea

Un Tokeş, un Voronin, Un Smirnov

Te răstigneşte şi îţi râvneşte averea.

Mă rog la Tatăl Cela din tării

S-amâne doar un pic Apocalipsa

Şi să-i redea şi bietei Românii

Hotarul de la Nistru pân’ la Tisa.

Autor necunoscut