Carul de biruință și atitudinea de victimă

Cu două zile în urmă am citit versetul din 2 Corinteni 2:14 în care Pavel îi mulțumește lui Dumnezeu că El îi poartă totdeauna pe copiii Săi cu carul Său de biruință. De când am citit acest verset,  m-am gândit deseri la el și mi-am spus în sinea mea: ”Extraoridinar, Dumnezeu ne poartă cu carul Său de biruință.”  Cât cugetam la aceste cuvinte îmi puneam următoarea întrebare: ”Cum aș putea mai bine să experimentez acest adevăr? Indiferent care ar fi circumstanțele din viața mea eu aș vrea să experimentez biruința pe care mi-o dă Dumnezeu.

Pavel se afla la Troa și avea mari oportunități să vestească Evanghelia, dar pentru că nu l-a găsit pe fratele său Tit, duhul îi era neliniștit. Totuși Pavel spune următoarele cuvinte: ”Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos și care răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Lui” (2 Corinteni 2:14.) Cu toate că Pavel a întâlnit un obstacol care i-a neliniștit sufletul, totuși cu o atitudine de biruință, el îi mulțumește lui Dumnezeu că este purtat în carul Lui de biruință.

Există mulți oameni, chiar și creștini care au o atitudine de victimă. Pentru ei este inposibil să vadă lucruri pozitive uitându-se la cele negative. În fața oricărui obstacol dau mâinile în jos, plâng și declară că nu pot, că nu vor reuși, că nu sunt vrednici, că nu….că nu… și că nu….

În jurul nostru sunt sute și mii de oameni care trăiesc cu aceste sentiment. Știu că este unul neplăcut pentru că l-am simțit și eu pe pielea mea. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu am ocazia să experimentez biruința nespus de mare pe care o am în Domnul Isus Hristos. În fața mea chiar în aceste momente stau obstacole nespus de mari, care necesită timp pentru a fi înlăturate, dar în același timp simt în inima mea o pace care întrece orice pricepere.

Dacă te gândești că ești prea slab, fără posibilități, respins și nevalorificat, sau poate ai încercat de câteva ori să faci un lucru dar nu ți-a reușit…. Poate ți-a spus cineva că nu ești capabil (ă), că nu ai nici o șansă să ajungi cineva în viață.  Te rog nu crede.

Booker T. Washington, născut sclav a fost pedepsit grav de foarte multe ori pentru că învăța să citească. Dar el nu a renunțat să citească, ci prin citit a ajus să cunoască multe și a devenit prietenul și sfătuitorul unor președinți.

Walt Disney, renumitul fondator al Parcului de Aventuri ”Disney Land” din Statele Unite la începutul carierei sale a fost concediat de la un ziar local din lipsă de idei. Și apoi ce s-a întâmplat?….. Ideile lui care s-au născut după aceea, au ajuns cele mai scumpe și frumoase idei pentru întreaga lume. Ce  parc minutat de aventuri a creat !

Și multe alte exemple aș putea aduce….

Renunță să gândești negativ despre tine. Încrede-te în Dumnezeu și crede în tine și potențialul care ți l-a dat El și din tine se vor naște cele mai frumoase idei.

Despre originea cuvântului “Crăciun”

Cele mai multe cuvinte ale limbii române nu au o origine cunoscută

Aceasta este premisa de bază de la care trebuie să pornim în abordarea acestui subiect. Gabriel Gheorghe, în studiul cu numele “Originea cuvântului Crăciun“, face următoarea afirmaţie:

Aproape în totalitate cuvintele din lexicul de bază al limbii române ţărăneşti nu au origine cunoscută. Pentru multe din acestea dicţionarele indică etimologie necunoscută, dar şi originile ATRIBUITE unora din aceste cuvinte sînt, cel mai adesea, simple fantezii, fie direct rezultatul unor superstiţii istorice, lingvistice sau culturale. (Gabriel Gheorghe, Originea cuvântului Crăciun)

Amână Doamne un pic Apocalipsa

Privesc la lumea ce mă înconjoară,

Ascult la radio, citesc şi prin ziare

Şi mă întreb nu ştiu a câta oară:

Isus în grija oare ne mai are?

După aproape-un veac de puşcărie

Atâta libertate-am căpătat,

Că făceam ideal din orice porcărie,

Şi-n Dumnezeu cu piatra mai n-am dat.

Din pozele mai multor desfrânate

Ce au picioarele lungi şi sân înbietor

Cohorte-ntregi de ele nu se pot desparte,

Luându-le drept călăuze-n viitor.

Războinicul care-şi ascute lancea,

Şi-n naţiuni întregi şi-o aţinteşte,

Acela cică făureşte pacea,

Dar n-ai ce face; taci cum tace-un peşte.

Toate acestea sunt în preajma noastră

Să le aplic îmi vine foarte greu,

Şi înţeleg, se pare, doar atâta:

Apocalipsa-i doar pentru poporul meu

O, ţara mea, demult mă chinuie un «of»

Văzând cum unii îţi urzesc căderea

Un Tokeş, un Voronin, Un Smirnov

Te răstigneşte şi îţi râvneşte averea.

Mă rog la Tatăl Cela din tării

S-amâne doar un pic Apocalipsa

Şi să-i redea şi bietei Românii

Hotarul de la Nistru pân’ la Tisa.

Autor necunoscut

Cum să te prezinţi în public?

Am fost motivat să scriu acest articol după ce am luat parte la o întrunire de tineret. Acolo se făcea un concurs şi câţiva băieţi şi fete au avut să iasă în faţă ca să primească câte un cadou, dar nu înainte ca să se prezinte cine sunt şi cu ce se ocupă. Despre unii din ei ştiu că fac lucrări frumoase în Evanghelie şi aveau să spună ceva extraordinar, dar ei s-au prezentat în aşa fel că mai degrabă au lăsat o impresie rea la cei care i-au văzut prima dată. Iată de ce, am hotărât să scriu acest articol în care voi împărtăşi câteva sfaturi practice cu privire la felul cum este bine şi cuviincios să ne prezentăm în public. Am făcut şi un studiu tematic personal în acest sens urmărind cum se prezintă Apostolul Pavel în toate epistolele din Noul Testament care au fost scrise prin el.

Numărul îmbolnăvirilor HIV/SIDA, narcomaniei şi alcoolismului este în creştere

Ministerul Sănătăţii a declarat luna noiembrie, luna de promovare a cunoştinţelor medico-igienice în profilaxia şi combaterea infecţiei HIV/SIDA infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS), alcoolism şi narcomanie. Statisticile cu privire la malaria HIV/SIDA, alcoolism şi narcomanie au atins o cifră impunătoare ceea ce a servit ca premisă în desfăşurarea acestei campanii începută în ţara noastră din anul 2005.

Rezoluţia unei maimuţe

Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată
Căci circulă prin lume-o vorbă, deloc adevărată,

Că omul ar descinde din buna noastră rasă
Şi însăşi ideea aceasta-mi pare odioasă
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi
Copii lăsaţi pe drumuri sau strigăt de război

Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali
Drogaţi, lacomi de cărnuri sau homosexuali
Excroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla.. Scuzaţi, n-am observat,
În obştea maimuţească vre-un cocotier privat,

Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa zise mame.
Nu veţi vedea vreodată cât soarele şi luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.

Chiar dac-aş fi silită de vre-un laborator,
N-aş deveni port-bata şi nici informator.
Şi iată, înc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se întamplă război religios

Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri,
Nici ordine mondială, nici naţionalism
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism

E-adevărat că omul a coborât la noi
Dar nu, fiţi rezonabili
N-A COBORÂT DIN NOI!

Autor necunoscut

Femeie căsătorită cu un homosexual

Doamna Parascovia, în vârstă de patruzeci şi unu de ani, originară din satul Costeşti, raionul Ialoveni, mamă a trei copii şi fostă soţie a unui bărbat care la început a pretins că o iubeşte, dar după cincisprezece ani de căsnicie, după lungi zile şi ani de asuprire ea a descoperit că soţul ei este homosexual.