Teatrul e în criză…Unde-i cultura noastră?

Sandu Grecu în biroul său

Are o experiență bogată în activitatea teatrală, a cunoscut care sunt bucuriile, dar și problemele unui artist. Dlui este de părere că teatrele din R.Moldova sunt în criză din cauza lipsei de cultură a poporului, dar și a conducerii țării, care deseori vizitează teatrul doar din obligație. În pofida problemelor prin care trece astăzi teatrul, actorii continuă să joace:”Pentru că noi trebuim cetățenilor și spectatorilor, ca să le vorbim despre ceea ce guvernarea nu dorește să facă.” spune Alexandru Grecu.  

Alexandru Grecu este fondator, director artistic al Teatrului Satiricus Ion Luca Caragiale din Chișinău.

Care sunt problemele majore prin care trece teatrul din R.Moldova?

Teatrul este într-o situație foarte grea și asta vine de la cei care ar trebuie să dirijeze teatrul, este vorba despre conducerea statului. Indiferent că se schimbă puterea, atitudinea față de teatru rămâine aceeași. Teatrele din R.M se zbat între viață și moarte. Absolvenții Academiei de teatru, care absolvesc, foarte puțin se mențin în teatru, având un salariu sub orice nivel, 1200. Nu are unde locui, gazda costă mai mult decât el primește salariu. La teatru este mult de lucru, de aceea nu are posibilitate să-și caute un alt serviciu. Toate acestea îi fac pe tinerii actori să plece din teatru, foarte puțini rămân. Cei care rămân, fie că au un suport material din familie, sau altă posibilitate, de aceea se menține primii 3 ani. Mai târziu, salariul crește, este promovat pe la radio, tv, nunți, începe a preda prin școli la cercuri dramatice etc, și poate cât de cât deja să se mențină la limita sărăciei. Această situație materială își lasă amprenta, în calitatea spectacolului, repertoriului și în climatul psihologic al actorilor.

Am observat că mass media vorbește foarte puțin despre teatru. Cum priviți dvs această atitudine?

Și eu mă întreb de ce. Odată, discutam la uniunea teatrală precum că actorii se revoltă că nu se scrie despre teatru, doar câteva cronici când apar câteodată în ziare la premiere, și atât. Nu se scrie despre personalitatea actorului. Să nu se supere cântăreții, dar sunt unii care au o piesă sau două și deja se începe a scrie despre dânsul, ce a mâncat, cu ce se îmbracă, etc. Aceasta, bineînțeles este o durere și o insultă la adresa actorilor care joacă pe scenă câte 30-40 de ani și despre care nu s-a scris deloc. Oricum, înțeleg că aceasta vine din nivelul de cultură, dar și de faptul cât este de popular teatrul și cât este de pregătită populația de a înțelege teatrul. Cu părere de rău Republica Moldova nu este o țară teatrală și nici Chișinăul nu este o metropolă teatrală, cu părere de rău.

Ce susținere financiară se oferă teatrulului din bugetul statului?

Statul susține cu 60% pentru toate cheltuielile teatrului, cum ar fi salarii, diferite articole, întreținerea clădirii,montări etc. Teatrul trebuie să facă tot posibilul să câștige cei încă 40%, care este imposibil să le obții din vânzarea biletelor. Pentru R.Moldova aceasta este o sumă exagerată, într-o țară în care lumea nu vine la teatru, biletele sunt ieftine.

Sunteți mulțumit de cultura teatrală pe care o au cetățenii țării noastre?

Cât nu am spune noi că Chișinăul este dezvoltat și civilizat, totuși țara noastră rămâine a fi una agrară. La sfârșit de săptămână moldovenii preferă să meargă la frigărui, saună, cumătrii, nuntăm decât să vină la teatru. Moldovenii vin la teatru joi sau vineri ocazional. Să nu se supere vorbitoii de limbă română, dar vorbitorii de limbă rusă au altă cultură. Dacă veți trage atenția că la teatrul Cehov vin spectatori cărora li s-a dezvoltat obiceiul de a merge la teatru din copilărie. Copii de mici sunt învățați să meargă la teatru, cu părinții sau cu buneii. Copilul când crește mare, de obicei vizionează orice premieră la Teatrul Cehov împreună cu părinții. De aceea să nu se supere moldovanul când se vorbește că copii vorbitorilor de limbă rusă au o cultură mai dezvoltată decât ei. Cu părere de rău asta se întâmplă în Chișinău. De multe ori îi prind și pe guvernanții noștri că vin la teatru din obligație și nu din plăcere sau necesitate. Se vorbește foarte mult că Moldova peste câțiva ani va intra in Europa, va fi o Elveție. ”Nu cred”. Nu poți produce un produs de calitate cu oameni inculți. Teatrul ca și școala are scop educativ. De aceea dacă vrem să avem produs de calitate în țară, trebuie să investim în cultură și învățământ.

Teatrul Satiricus și-a început activitatea în anul 1990. Pe atunci țara noastră se afla în criză social-politică. Cât de dificil v-a fost să porniți pe acest drum?

A fost și greu dar și ușor. Eu nu știam ce mă așteaptă și de aceea este mult mai ușor să treci peste situații dificile. Aveam 30 de ani, mă întorsesem recent din la Moscova, dintr-o metropolă teatrală unde vedeam pe an câte 350 de spectacoloe. Lumea din jur vorbea foarte mult despre teatru. Eu eram entuziasmat, am venit la Chișinău și am fondat acest teatru. Repubila Moldova, eara unica țară din fosta uniune sovietică care nu avea teatru de satiră. Teatrul l-am fondat în anul 1990, apoi sau început problemele. Eram fără clădire, actorii nu aveau viză de reședință, dormeam unde repetam, vreo 19 actori erau de la țară. Toți primeau pe cartele produse alimentare, dar actorii teatrului nu puteau primi nimic, căci nu aveu viză de reședință. A fost perioadă foarte grea, dar aceste circumstanțe a călit teatrul. În acea perioadă grea, s-a închis Teatrul ”Pușchin”, care astăzi este Mihai Eminescu. Deci, pe acest fon, a apărut teatrul Satiricus.

Ați avut vreun sentiment politic pentru a fonda acest teatru? Pentru că deseori teatrul de satiră reflectă situația social-politică din țară.

Da. Eu totdeuana am zis că noi cei de la teatrul de satiră suntem sanitarii societății. Rămânem să fim în această poziție. Nu am făcut pact cu nici un partid politic. Am criticat guvernarea care a trecut, și prin repertoriul nostru am ajutat mult actuala putere să ajungă la conducerea țării. Cu toate acestea le-am spus că rămânem a fi în opoziție cu ei. ”Pentru că noi trebuim cetățenilor și spectatorilor să le vorbim ceea ce voi nu doriți să faceți.” De aceea, teatrul Satiricus nu are de gând să bată din palme celor ce nu-și țin promisiunile.

Pentrucă ați avut totdeauna această atitudine de independență și critică, presupun că nu ați fost priviți cu ochi buni. Ce probleme ați avut cu guvernarea?

Teatrul Satiricul totdeauna a fost hărțuit. Ca și director de teatrul care am o echipă de 118 persoane, dacă sunt penalizat, atunci nu sunt eu singurul. De aceea orice pas trebuie făcut cu atenție. Cu Satiricus, sa lucrat prin diferite căi. securitatea din interior a încerat să strice acest colectiv, să reducă la zero efortul nostru prin neglijență, bârfe, atac în diferite moduri. Apoi s-a încercat prin revizie după revizie. Curtea de conturi în ultimul an de guvernare comunistă a stat pe capul nostru un an de zile. Aceste situații te țin permanent în stres nu numai pe mine dar și întreg colectivul. Dar totuși, toate acestea te inspiră enorm, te face să fii dur, ironic, și foarte atent ca să nu te dai provocărilor și să spui adevărul în față. Adevărul permanent a fost ceea ce a salvat teatrul Satiricus. Nu am cochetat cu guvernarea. Oamenii au venit al teatrul, au analizat și au înțeles că aici se vorbeste adevărul. Poate e un adevărul subiectiv, dar totuși este. În timpul celor 8 ani de guvernare comunistă, unii obișnuaiu să spună că la teatrul Satiricus este unica oază în care poți să respiri, să vorbești și să gândești liber. Acesata au înțeles-o pe atunci și actuala guvernare care veneau și se simțeau bine. Ei au fost și au crescut aici.

Dacă ați fi fost susținut de un partid politic, ați fi avut o libertate restrânsă. Ce faceți când primiți asemenea propuneri?

Au fost încercări de momeală la adresa mea și în particular actorii, să fim atrași cu sume fabuloase pentru a fi în susținerea celor de acum. Dar încercarea au făcut-o și comuniștii, să ne tragă de partea lor, să ne dezbine. Menționez că teatrul Satiricus nu a fost făcut la comandă, de sus, ci el a apărut de jos. Noi rămânem stabili în decizia noastră, de a lucra pentru cetățeni.

Cum vă descurcați cu tehnica pe care o aveți?

În general, teatrele din republica Moldova suferă la partea tehnică. În majoritatea teatrelor orga de lumini, sunetul suferă foarte mult. Pentru un proector trebuie să cheltuim cca 400 dolari, aceasta este o sumă exagerată pentru teatru. Pentru spoturi video la televizor teatrele din Moldova achită suma integral ca și companiile de producție. Apreciez gestult postului de televiziune protv, care ne-a susținut în perioada cea mai grea, în timpul celor 8 ani de guvernare comunistă, difuzând spoturi video cu titlu gratuit. Aceasta a însemnat foarte mult pentru noi și le mulțumesc enorm. Ne-a susținut enorm de mult și comaniea Union Fenosa în timpul guvernării comuniste. Această susținere a fost una din motivele demiterii din funcție a fostului director al comaniei Union Fenosa.
Tot din cauza necumințeniei teatrului Satiricus, suntem cred că unicul teatrul căruia nu i s-a donat un autocar, precum au celelalte teatre. Noi în turnee ne ducem cu mașinile proprii. Aceasta este o altă penalizare care ne-au pus-o fosta guvernare și poate continuă să o facă și actuala. La cei 21 de ani de activitate sperăm să avem și noi măcar un microbus. Cu toată modestia menționez că suntem un teatru care are cele mai multe turnee, dar totuși nu avem un transport propriu. Nu avem pentru că nu batem din palme guvernării. Cel putin ne susțin moral atât timp cât nu sunt la putere, după ce ajung la putere, se dau în opoziție, si toate promisiunile se uită. Cred că deja toți știu că în centrul capitalei la teatrul Satiricus plouă acoperișul.

Cu asemenea buget mic, cum reușiți să mergeți și în turnee peste hotare?

Este foarte greu. Pentru toate teatrele de la noi este greu să plece în turnee. Europa nu duce lipsă de prezența teatrului nostru. Echipa teatrala din Moldova este prea puțin cunoscută cum este teatrul din Craiova sau București. Nu suntem așteptați, bilete nu se vând. Noi suntem mai mult invitați la festivaluri, sau jucăm pentru diaspora noastră care se află prin Europa. Satiricus are câteva turnee organizate cu foarte mult greu. Avem spectacole în spaniolă, franceză, latină și oriunde am jucat aceste specatole, am fost aplaudați îndelug. S-a scris în presa din Germania și Paris. Am fost aplaudați la New York, New Gersey, Bagdad înainte de război, Roma, Grecia, etc. Acestea au fost niște turnee de succes, totuși nu am ieșit cu un câștig financiar, pentru că nimeni nu dorește să riște să ne acopere cheltuielile. Deobicei cât am investit, atâta am câștigat și noi rămânem doar cu factorul psihologic că suntem buni și putem concura cu orice teatru din Europa, asta o recunosc și ei.

Vă mulțumesc pentru inverviu