Uniunea Scriitorilor din România au cerut canonizarea lui Mihai Eminescu. Unele replici spun că Eminescu ar trebui citit și analizat, dar nu canonizat. Alți oameni se întreabă, de ce Ștefan Cel Mare a fost canonizat.

Intervievat: Viorel Cojocaru, Parohul Bisericii „Inimi tăcute”, cleric al Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”.

L.D. Ce înseamnă canonizare?

V.C. Prin canonizare, în Biserica Ortodoxă se înţelege actul prin care Biserica recunoaşte, declară şi aşează pe eroii dreptei credinţe mutaţi la Domnul în ceata sfinţilor. Nu este un act prin care se sfinţesc sfinţii, ci o slujbă, un act de proclamare și recunoaștere oficială a unei persoane drept sfânt.

L.D. Ce rol are canonizarea în Biserica Ortodoxă?

V.C. Prin Canonizare se aduce la cunoștința credincioșilor viaţa sfântului, importanţa vieţii sau a învăţăturii lui pentru credincioşi, data când se sărbătoreşte, etc. Tot prin canonizare se aduce la cunoştinţa bisericilor autocefale despre noul sfânt pomenit în sinaxarele noastre ortodoxe.

L.D. Câți oameni au fost canonizațit, dacă țineți minte numărul lor?

V.C. Au fost canonizați foarte mulți creştini. Fiecare biserică locală își are sfinții săi. Avem sfinţi naționali pe care-i cinstim noi într-o anumită zonă geografică şi sfinți universali, care sunt cinstiţi atât în Biserica Ortodoxă cât şi în Biserica Romano-Catolică. Avem și sfinți locali, pe care-i cinsteşte biserica locală, canonizaţi fie de Biserica din Rusia, România, Grecia, Alexandria etc. Avem mulţi sfinţi pe care nu i-am canonizat noi, ci Dumnezeu. Deci nu putem şti exact despre un număr de sfinţi. Asta ar însemna să cunoaştem câţi oameni se bucură de fericirea raiului. Nu este cu putinţă omului să cunoască aceste lucruri.

L.D. Care sunt cele mai recunoscute persoane canonizate și de ce au fost ele alese pentru a fi canonizate?

În primul rând, Biserica cinsteşe pe Sfânta Treime, apoi Maica Domnului, proorocii, sfinții apostoli care, să zicem aşa, ei s-au auto-canonizat prin faptul că au slujit lui Dumnezeu direct. Apoi au urmat mucenicii în perioada de persecuție a bisericii primare. Mucenicii sunt acei ucenici care L-au mărturisit pe Hristos cu propria lor viață până la sfârșitul zilelor, trecând prin chinuri groaznice și au rămas să creadă în Hristos și să fie adevărați urmași ai crucii lui Hristos. Nu am putea spune că avem sfinți care ar fi mari sau mici. Biserica Ortodoxă are sfinți cum ar fi, Sfântul Vasile Cel Mare, Sfântul Antonie Cel Mare, Sfântul Grigorie Cel Mare, etc. Dar aceasta nu înseamnă că ei sunt cei mai mari dintre toți sfinții. Ei au fost numiți în felul acesta datorită faptelor lor, poporul așa i-a numit chiar din timpul vieții lor. Eu au avut mai multe fapte bune datorită cărora lumea i-a onorat cu calificativul „cel Mare”.

L.D. Care sunt criteriile după care se face canonizarea unei persoane?

V.C. Biserica Ortodoxă se conduce după mai multe criterii de canonizare. În primul rând, trebuie să păstreze credinţa neîndoielnică, ortodoxie păstrată până la moarte, fie în tot timpul vieţii, fie în timpul de la care a îmbrăţişat credinţa ortodoxă. El trebuie să dea dovadă de fapte evlavioase, sau cum le mai numim noi, virtuți. Un om virtuos nu înseamnă om voinic, ci a fi plin de fapte prin Duhul Sfânt. Apoi este neapărat necesară şi proslăvirea lui de către Domnul, cel puţin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:

a) puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credinţă;

b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru mărturisirea dreptei credinţe, până la moarte;

c) puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase;

d) puterea de a săvârşi minuni în viaţă sau după moarte – sau în fine, nu e neapărat să fi făcut minuni publice, cum sunt unii astăzi care fac minuni pentru a fi văzuți la televizor. Deseori sfinţii săvârşeau minuni în ascuns;

e) puterea de a apăra şi de a sluji cu devotament eroic credinţa şi Biserica Ortodoxă.

Un alt criteriu este şi răspândirea miresmei de sfinţenie după moartea lui şi confirmarea acesteia, prin cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios, numărându-l în rând cu sfinţii. Cultul acesta poate fi organizat sau difuz, manifestându-se printr-o cinstire simplă, prin faima sau numele de sfânt. De la îndeplinirea acestei condiţii pot face excepţie numai martirii dreptei credinţe.

L.D. Care este rânduiala pentru canonizare?

V.C. În primul rând, Sfântului Sinod i se aduce la cunoştinţă din partea enoriaşilor, o scrisoare prin care dânşii cer canonizarea unui creştin la care poporul are mare evlavie. Procedura canonizării are următoarea procedură:

1. Instituirea unei comisii sinodale, care să studieze viaţa persoanei respective şi să stabilească dacă învăţătura şi viaţa acesteia sunt cu adevărat conforme cu învăţătura şi morala ortodoxă;

2. Întocmirea şi prezentarea  în faţa Sfântului Sinod a unui raport de constatare în acest sens;

3. Aprobarea de către Sfântul Sinod al unei biserici autonome şi autocefale a raportului ce i se prezintă de către comisia sinodală amintită la punctul 1;

4. Hotărârea Sfântului Sinod de a se trece la canonizarea propriu-zisă  a persoanei în discuţie;

5. Întocmirea biografiei(sinaxarului) şi slujbei celui ce urmează a fi canonizat;

6. Realizarea icoanei sfântului respectiv şi aprobarea ei de către Sfântul Sinod;

7. Fixarea tuturor rânduielilor tipiconale privind canonizarea propriu-zisă şi stabilirea zilei în care urmează a avea loc canonizarea şi apoi serbarea sfântului;

8. Întocmirea unui act sinodal de canonizare, în care să se dea toate detaliile despre viaţa sfântului şi motivaţia canonizării;

8. Canonizarea propriu-zisă, după rânduielile tipiconale şi liturgice cunoscute;

Canonizarea unui sfânt devine obligatorie pentru întreaga Biserică autonomă şi autocefală, care l-a canonizat şi poate să se generalizeze în întreaga Ortodoxie prin acordul expres al tuturor bisericilor autocefale şi autonome. Toate bisericile autonome şi autocefale şi-au canonizat sfinţii locali, pe care i-au adăugat în calendarul sfinţilor cinstiţi de către întreaga Biserică. În ultimele decenii şi Biserica Ortodoxă Română a canonizat mulţi sfinţi români.

L.D. Ștefan Cel Mare se află și el în rândul celor canonizați. De ce a ales biserica să-l canonizeze știind că el a avut mai multe soții?

V.C. Biserica este cea care îl cinsteşte şi pe David, dânsul a fost numit drept tată Domnului Hristos. David a avut şi el o viaţă zbuciumată, care a trecut prin aceiași situație și a dus multe războaie. Ștefan Cel Mare a fost canonizat pentru faptul că a stat dârz și a luptat pentru a păstra creștinătatea în ţara sa. A luptat ca să nu vină peste țară credința islamică. Și pentru fiecare biruință aducea daruri lui Dumnezeu din propriii săi bani. Cu toții știm sfârșitul vieții lui. El a avut și un mare duhovnic canonizat, care a mărturisit ca sfânt pe Ștefan Cel Mare. La începutul luptei ţinea post şi el şi oastea, cu toţii se mărturiseau şi îl primeau pe Hristos prin Sfânta Împărtăşanie. Oare acestea nu sunt fapte drepte de urmat şi pentru conducătorii noştri?

L.D.Uniunea Scriitorilor din România au cerut canonizarea lui Mihai Eminescu. Care este opinia Bisericii cu privire la canonizarea lui M.Eminescu?

V.C. Nu putem condamna faptul că câțiva oameni au cerut canonizarea lui Eminescu. Este un lucru normal să o ceară. Cererea respectivă trebuie discutată la Sfântul Sinod. Totuși, un sfânt nu trebuie considerat doar de un mic număr de oameni, ci trebuie recunoscut de o mulțime mare. Evlavia să se manifeste prin mulţime de popor. Ce ține de Mihai Eminescu nu cred că se încadrează în vreun criteriu de canonizare. Faptul că a fost ortodox, e salutabil. Faptul ca a suferit, da, doar pentru convingerea sa politică, mai puțin pentru credință. Dacă l-am canoniza, i-am știrbi din valoarea lui genială ca poet. Nu a făcut prea multe pentru biserica ortodoxă. Cel puțin, eu nu-l pot încadra în nici un criteriu de canonizare al unui sfânt. Adevărații sfinți care au fost canonizați au dat dovadă de mult mai multe virtuți. Dar ce nu ne ajung sfinţi? De ce oare nimeni nu propune să fie canonizaţi preoţii, călugării şi mirenii care au fost ucişi pentru credinţa în Hristos în perioada comunistă, aceştia au mărturisit pe Hristos şi au murit, s-au dezis de această viaţă trecătoare? De ce? Cu siguranță că sunt mult mai mulţi decât geniile care le-a avut România.