„Poartă-te cu alţii în aşa fel cum ai dori să se poarte şi ei cu tine” spune un proverb vechi. La moment eu sunt studentă la jurnalism, dar în acelaşi timp sunt învăţătoare de limbă engleză în cadrul Asociaţiei „Engleza pentru o viaţă nouă”. În decursul a 3 ani de activitate am învăţat foarte mult ce înseamnă să fii profesor. Indiferent de starea mea fizică şi spirituală eu trebuie totdeauna să arăt bine în faţa elevilor. Am învăţat să mă port înţelept, atunci când unii elevi vin nepregătiţi la lecţie, cum să-i încurajez şi cum să-i pedepsesc, atunci când este nevoie. Am simţit pe pielea mea ce înseamnă să nu fii respectată de unii elevi. Totuşi în acest timp am simţit o plăcere deosebită de a mă afla în faţa elevilor ca să-i învăţ. Experimentând toate acestea, mă gândesc la profesorii pe care îi am acum la universitate, îi înţeleg foarte bine ce simt atunci când aşteptările lor din partea elevilor nu sunt împlinite. În continuare voi prezenta două atitudini greşite ale studenţilor faţă de profesori pe care le-am observat la universitate.
Prima atitudine greşită pe care am observat-o la universitate şi le displace profesorilor este lipsa de respect prin felul de vorbire. Unii studenţi se adresează profesorilor fără a utiliza cuvinte de politeţe, de parcă profesorii ar fi de aceeaşi vârstă cu ei. Câţi ani nu ar avea profesorul, oricum el are un statut mai mare decât a unui student, el posedă informaţia pe care noi nu o avem şi de aceea, în atitudinea noastră trebuie să se vadă felul frumos de a cere această informaţie, nu ca şi cum profesorii ar avea nevoie de noi, ci noi avem nevoi de ei. Ar fi foarte frumos dacă la sfârşitul fiecărei lecţiei ai mulţumi profesorului pentru efortul lui şi nu numai atunci, ci totdeauna.
Un alt lucru care este greşit în purtarea studenţilor este nepregătirea de lecţii şi neatenţia în timpul orelor. Programul universitar este foarte încărcat şi greu, de aceea, uneori este pur şi simplu imposibil să te pregăteşti 100% de lecţii, mai ales dacă mai ai şi un serviciu. Totuşi, unii elevi au deja o deprindere de a veni nepregătiţi la lecţie continuu. Acest lucru le displace foarte mult profesorilor. Aceasta ar însemna că nu i-ai în consideraţie efortul depus de ei de a te învăţa şi de a face din tine un bun specialist. Profesorul doreşte să vadă roade de la studenţii lor. Oare nu ne displace nouă când apelăm la vreun specialist dintr-un domeniu oarecare pentru a ne ajuta şi nu-şi face lucrul bine? Atunci zicem: „Ştie şi ăsta a lucra, ca şi eu a cânta la operă”. Ne pregătirea repetată de lecţii influenţează negativ asupra profesorilor dar cel mai mult asupra noastră.
În concluzie aş pute să comentez proverbul de mai sus pe baza celor relatate anterior. Noi vom fi jurnalişti şi vom avea un public în faţa noastră. Pe parcursul activităţii noastre fie la ziar, la radio sau televiziune vom dori ca mesajul nostru să fie ascultat de oameni. Dacă noi dorim să fim ascultaţi şi respectaţi, atunci trebuie să ascultăm şi să respectăm şi noi pe cei care stau în faţa noastră ca să ne vorbească. Apoi să nu uităm că vom fi părinţi, iar părinte înseamnă învăţător pentru copiii tăi. Să ne gândim acum, cum am dori ca copiii noştri să se poarte cu noi? În felul acesta să ne purtăm şi noi cu profesorii noştri.
Comentarii recente